Un roman polițist abil construit.
„-(...). La bătrânețe omul are mai multe nevoi. Și dumealor sînt destul de bătrîni...” Amândoi Mi-a căzut cu tronc Rebreanu. De la o vreme tot la el mă întorc. După “Jar” am zis că trebuie să mai explorez opera lui Rebreanu și să recuperez și alte romane de referință ale literaturii române. Și iată-mă ajunsă la “Amândoi”. O carte în care realismul și suspansul prevalează. Am stat lipită de ea și am urmărit cu sufletul la gură să aflu deznodământul.
Văzând titlul romanului mi-am imaginat că este vorba despre o poveste de dragoste, în care eroii sunt un El și o Ea cuprinși în vâltoare sentimentelor. Dacă aș fi făcut vreo asociere cu o crimă ar fi fost doar în contextul săvârșirii unei nelegiuiri de către cei doi, de către “amândoi”.
Este un roman polițist clasic în care se investighează asasinarea a doi bătrâni. Fiind bogați și avari, cei doi bătrâni sunt găsiți uciși în casa lor din Pitești. Tânărul anchetator, Aurel Dolga este cel care investighează crimele încercând să descurce ițele. Rufele murdare ale familiei sunt spălate în public, se deschid răni vechi și se încep scandaluri noi.
Cu cât avansăm în istorie personajele prind contur și capătă individualitate. Aflăm despre cele două victime că nu aveau copii, însă munceau și adunau la ciorap o avere impunătoare. În același timp erau avari și strângători. Ilarie Dăniloiu era negustor la origine și fiindcă era bogat și influent, a fost luat în partid ajungând în final senator.
Pretendenții la moștenire nu întârzie să apară. Fratele și sora lui Ilarie se consideră principalii beneficiari. Fratele, Spiru Dăniloiu, un bătrân greoi și prostănac și în același timp șiret ca un vulpoi. Sora, Aretia Delulescu, o femeie săracă, credincioasă, voinică, bărbătoasă și încăpățânată, dar foarte cinstită. Felul în care se certau de la moștenire fratele și sora, atunci când celălat frate stătea încă pe laiță este probabil una dintre realitățile nefericite care există în multe familii de înstăriți.
Deznodământul este unul surpriză, nu l-am putut prezice. Dar, ceea ce m-a impresionant în mod special a fost cauza omorului.
Recomand!
✍️“… zgârcenia, pricit de aprigă, nu poate explica o viață în ticăloșie materială desăvârșită!… Explicația o dă numai rasa, domnule jude!”
“Amândoi” de Liviu Rebreanu Amândoi Deși cartea achiziționată de mine de la anticariat conținea două romane (Jar și Amândoi), nu le-am citit unul după altul și am decis să le fac câte o mică recenzie separat. Despre Jar v-am spus aici mai multe. Amândoi este un roman destul de scurt care se citește repede și m-am bucurat foarte mult că după lectura romanelor Ion, Ciuleandra, Jar și Răscoala am ocazia să mai citesc o carte a marelui Rebreanu (...)
Continuarea recenziei pe blog:
https://literarybook.wordpress.com/20... Amândoi A fost o surpriză cartea, foarte frumușică. Are mult umor. Amândoi Beautiful and deep. Amândoi
Amândoi este istoria descifrării enigmei a două asasinate. Doi bătrâni înstăriți și avari sunt uciși în propria lor casă din Pitești. Imediat se deschide o anchetă pe care o conduce judecătorul de instrucție Aurel Dolga, un tânăr intoxicat de lectură multor cărți polițiste. Dornic de afirmare cât mai rapidă, el imită comportamentul unui Sherlock Holmes sau Hercule Poirot: interoghează martori, cercetează biografia răposaților soți Daniloiu, relațiile tensionate pe care le-au avut cu frații, surorile, cumnații lor, dar și cu alți cunoscuți, ordonă percheziții, reține suspecți. Pe baza informațiilor obținute, fără însă a le aprofunda, ambițiosul investigator construiește un caz fantasmagoric, spre uluirea celorlați participanți la cercetări – un prim-procuror, un medic legist, un polițist cu experiență. E adus cu picioarele pe pământ atunci când criminalul se autodenunță. Întregul eșafodaj al judecătorului de instrucție se năruie ca un castel din cărți de joc. Amândoi
Agatha Christie varianta mioritică, cu un Hercule Poirot incompetent stabilit în Piteşti.
!!!!!!Te rog să nu citeşti prefața!!!!!! Amândoi De 5 ori 5 Amândoi Amandoi is a detective novel written by Liviu Rebreanu, that seems quite simple at the surface, but with deep and imbricate roots underneath. The intrigue is simple – a double assassinate of an old couple, well-known in Pitesti and its surroundings for being extremely avaricious.
The local judge starts a trial resembling one of Agatha Christie’s stories, but all his preparation falls like a house of cards, once the true killer turns himself in.
The novel is far from being just a detective novel; it’s also a novel of manners of the society of a small provincial city, where everyone knows everyone, gossip travels at the speed of light, brothers and sisters fight each other for wealth, while the upstarts are doing anything possible to get what they want.
Amândoi Urmarind regula clasica a inculparii vinovatului, acesta e din nou persoana cea mai apropiata asupra careia nu exista initial vreo suspiciune. Desi scrierea aceasta politista e intesata de descrieri patriarhale pe gustul meu, nu a reusit sa surprinda marele moment al dezvaluirii misterului invaluindu-l in suspansul mult asteptat. Amândoi more like 3,5/5 Amândoi